Așadar noi, ca persoane, jucăm în viață diverse roluri: de copil, de prieten, de vecin, de profesor, de părinte, de angajat, de angajator, de fiu, de soț, de bunic. E bine ca rolurile să se întrepătrundă cat mai puțin. Cum i-ar sta unui profesor care vine și împarte sarcini vecinilor pe scară sau unui angajat care se comportă la job ca un țânc și plânge din orice și se duce să reclame totul la șef ?!

La muncă, și nu doar la muncă, trebuie să ne cunoaștem drepturile și să știm că nu se poate aplica o sancțiune fără a ți se explica, de la egal la egal, fără a se face cercetare prealabilă și a ți se da posibilitatea, ca salariat, să aduci dovezi și argumente în favoarea ta.

Codul Muncii are prevederi stricte în acest sens și, cunoscandu-le, ne putem apăra drepturile, pentru a nu fi simpli sclavi pe moșie. A fi angajat nu înseamnă a-ți oferi grumazul pentru a ți se pune jugul, ci a accepta un raport de muncă; uneori de inferioritate, alteori de superioritate, de cele mai multe ori de egalitate.

Nu suntem perfecți, greșim, dar putem învăța din greșeli. Art. 267 prevede faptul că salariatul va fi convocat în scris de către angajator, precizandu-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Astfel, salariatul are dreptul să formuleze și să își susțină argumentele, dovezile în favoarea sa, să priceapă ce a greșit, de ce, și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Sancțiunea nu trebuie emisă pentru fapte de mult trecute. Art. 268 prevede ca asta să se întâmple nu mai tarziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Memoria oamenilor este încă o enigmă. Deși studiată și descrisă de nenumărați psihologi, rămâne greu de explicat cum persoane care au trăit exact aceleași întâmplări, își amintesc aspecte atât de diferite. E amuzant să constați asta când se desfășoară o cercetare la fața locului, în urma unui accident rutier, în primele 24 de ore de la producere, de exemplu. Și atunci, martorii, nu întotdeauna pesoane vârstnice sau cu deficiențe de vedere, de auz, uneori tineri și chiar persoane școlite, vor susține opinii total diferite, uneori chiar divergente. Cu atat mai mult dacă de la o faptă au trecut nu ore, ci chiar săptămâni sau luni. Dacă la factorul timp se mai adaugă și simpatiile/ antipatiile martorilor sau a celor care întreprind cercetarea, nu mai avem sancțiuni bazate pe fapte, ci metode de constrângere, de răzbunare, sancțiuni nedrepte.

Un angajat informat e un angajat protejat. Iar dacă informațiile singure nu-l păzesc de sancțiuni nedrepte, salariatul poate apela la șefii șefului și, ierarhic, până la persoanele cele mai puternice și mai influente din firmă. Și dacă nici acolo nu-și găsește soluționarea, instanța de judecată din raza de domiciliu sau din zona în care își are sediul firma va fi cea care va înlătura/ modifica sancțiunea nedreaptă.